Beijing

Beijingul este capitala şi al doilea oraş ca mărime din Repubilca
Populară Chineză. El este nu numai un centru commercial modern ci
adăposteşte şi câteva dintre cele mai vechi construcţii din China.

Localizat în N-E chinei, la capătul Nordic al triunghiularei Câmpii
Chineze de N., Beijingul este situat la aprox. 160 Km vest de golful
Chihli de la Marea Galbenă. Oraşul, cel mai mare din china după
Shanghai, a fost cu câteva întreruperi, capitala încă în 1272 , de
când conducătorul mongol Kublai Han a întemeiat aici o fortăreaţă.
Beijingul este situat la convergenta sudică a mai multor trecători
montane , care fac legătura între câmpia Chineză de N cu Munţii,
câmpiile şi podişurile din teritoriul chinez al frontierei nordice.
Astfel Beijingul este cea mai importantă poarta între China şi
regiunea vastă din interiorul Asiei Centrale.

Varietatea formelor de relief

La mijlocul anilor 1990, doar oraşul avea aprox. 6 milioane de
locuitori, iar întreaga regiune metropolitană avea o populaţie de 12
milioane. Beijingul este cel de-al 11-lea oraş ca mărime din lume.
Centrul Beijingului ocupa 4.567 km2 , iar Marele Beijing are o
suprafaţa totală de aprox. 16.800 km2. Aproximativ două treimi din ea
este deluroasa , mai ales în N-E unde se prelungeşte spre Munţii Yen,
şi în N-V unde se înalta Munţii Daihang (Taihang), care ating peste
1000m. Suprafaţa rămasă a oraşului este zona joasă, situată la aprox.
30m-40m deasupra nivelului mării .Această zonă este numită de geologi
Golful Pekin şi se deschide pe extremitatea sudică şi estică spre
Marea Câmpie Chineză de Nord.

Iernile reci

Beijingul are o zonă temperate, un climat continental musonic, ceea ce
face că iernile să fie lungi, reci şi uscate.Curenţii reci de aer
proveniţi dinspre Siberia influenţează în mare măsură clima şi media
temperaturilor înregistrate în ianuarie este coborâtă, de minus 4
grade C.Vară când aerul cald şi umed provenit dinspre sud-vest adduce
ploi, cade aproape întrega cantitate de precipitaţii anuală, de 635
mm. Iulie este cea mai caldă luna cu o temperature medie de 26 grade
C.

Beijingul are o istorie îndelungată şi uneori sângeroasă. Fondat în
c.700 i.Hr. de dinastia Zhou că oraş de frontieră, Beijingul a fost
capitala regatului Yen în perioada de primăvară şi toamna (722 - 481
i.Hr.), până la unificarea Chinei în 221 i.Hr., de către Shi Huangdi
(Shih Huang-ţi),primul împărat al dinastiei Qin (Ch'in).Din 947 d.Hr.
până în 1125, Beijingul a servit drept cea dea două capitală a
dinastiei Liao şi principală capitală a celei care i-a succedat,
dinastia Jin (Chin) (1126 - 1234). Mai târziu a devenit capitală
dinastiilor Yuan (1279-1368), Ming (1368-1644) şi Qing (Ch'ing)
(1644-1911). În 1420 sub dinastia Ming, oraşul a primit denumirea de
Beijing , în chineză însemnând "oraşul de nord".

Răscoală Boxerilor(1900-01) a început în Beijing că o încercare de
îndepărtare a influentelor colonialiste din oraş. Ulterior la Beijing
a izbucnit mişcarea intelectualilor de la 4 Mai (1919-21)şi s-a
răspândit în restul ţării.Cel de-al doilea război chino-japonez
(1937-1945), prin care Japonia a Încercat să cucerească China, a
început cu o ciocnire izbucnită la Podul Marco Polo din oraş. Din 1911
până în 1949, timp în care capitala ţării a fost mutate în diferite
alte oraşe, printre care Nanjing , Beijing-ul era numit Beiping
(Peiping sau "pacea din nord"). În 1949 , la proclamarea Republicii
Populare Chineze, oraşul a devenit din nou capitala şi s-a revenit la
vechea sa denumire. În 1976 Beijingul a fost centrul tulburărilor
politice din timpul luptei pentru putere care a urmat morţii vechilor
lideri comunişti Ciu En-Lai şi Maotzedun în Ianuarie, respectiv August
ale acelui an. În 1989 oraşul a fost centrul mişcărilor studenţeşti
reprimate sângeros şi al apelurilor pentru democraţie.

Beijingul modern


Municipalitatea Beijingului, înfiinţat în formă ei actuala în 1959,
are un statut politic echivalent cu cel al unei sheng (provincie) şi
se află sub directa administrare al guvernului central al Chinei.
Oraşul este împărţit în 10 districte urbane (ch'u) , înconjurate de 8
comitate (hsien) care au fost anexate prin dezvoltarea urbană intensă
din a doua jumătate a secolului XX.

Spre deosebire de majoritatea marilor oraşe din lume, Beijingul nu are
un centru comercial sau o zonă centrală unică, uşor identificabilă. În
schimb există 3 zone concentrice, bine delimitate : cea situată chiar
în centru este formată din vechile oraşe delimitate prin ziduri,
dintre care cel mai vechi este Oraşul Interior sau Tatar.

Dispunerea simetrică

Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale acestei părţi a
Beijingului este dispunerea să simetrică, rectangulară, în jurul unei
linii drepte, unice, dispusă de la nord la sud. Aici pot fi întâlnite
monumente că Templul lui Confucius, Sala Clasicilor şi Turnurile
Clopotului şi Tobei.În interiorul acestui oraş se afla şi Oraşul
Imperial, în care aveau acces doar membrii curţii şi oficialilor
guvernamentali. La sud de Oraşul Imperial se afla cel mai mare cartier
comercial al Beijingului . Tot spre sud se afla şi Oraşul Interzis, o
zonă împrejmuită înconjurată de ziduri înalte de 11 m, în interiorul
căreia se afla palate, temple şi săli folosite de împăraţii Chinei
între 1421 şi 1911. În centrul acestui oraş se afla Templul Cerului
(Tien Tan), considerat de mulţi un triumf al arhitecturii chineze.
Aceasta construcţie religioasă are o structură geometrică unică, care
întruchipează credinţa straveiche că cerul ar fi rotund şi Pământul
pătrat. Folosit odinioară de împăraţi că sală a tronului şi accesibil
doar familiei imperiale şi suitei acesteia, Muzeul Palatului de aici a
fost deschis publicului în 1949. Templul Străbunilor Imperiali (Parcul
Cultural al Poporului de astăzi) din apropiere, este pus în echilibru
de Altarul Pământului şi al Recoltelor (astăzi, Parcul Chungshan).La
ieşirea sudică din Oraşu Interzis se afla Piaţa Tien An Men şi Poarta
Păcii Cereşti. Poarta duce spre Marea Sală a Poporului, unde în cea
mai mare încăpere au loc sesiunile de lucru ale Congresului Naţional
al Poporului (guvernul chinez).Probabil că această Sală, de o lungime
impresionantă, este cea mai impunătoare structura construită în China
după 1949: clădirile sale magnifice sunt folosite pentru recepţii
diplomatice şi adăpostesc Muzeul Naţional de Istorie şi al Revoluţiei.

Clădirile guvernamentale

Vechiul cartier al legaţiei, scena multor lupte din perioada revoltei
boxerilor, este şi el amplasat la sud de Oraşul Interzis. Mai la Mai
la sud se află Oraşul Exterior, numit şi Chinezesc, unde chinezii au
fost obligate să trăiască dup ace puterea a fost preluată de
mancirieni. Astăzi aceasta adăposteşte numeroase clădiri
guvernamentale şi centre de afaceri.În partea sudică a Oraşului
Exterior sunt situate Templul Cerului şic el al Agriculturii.

Interiorul oraşului Beijing arata moştenirea realizărilor
arhitecturale chineze mai bine decât oriunde altundeva în ţară. De-a
lungul istoriei a existat o preocupare pentru păstrarea acestor situri
tradiţionale,chiar dacă zona învecinată a fost modernizată.

În afara zidurilor şi înconjurând vechile oraşe sunt situate
cartierele industriale moderne şi suburbiile ruraleale Beijinului.A
două zonă este o suburbie unde sunt amplasate fabrici noi, şcoli,
clădiri administrative şi cămine muncitoreşti.Cea de-a treia
zona,suburbia din exterior, conţine majoritatea terenurilor
municipalităţii.

Oraşul cosmopolit

Beijingul modern este un oraş cosmopolit, cu o diversitate etnică mult
mai mare decât în majoritatea celorlalte mari centre urbane chineze.Pe
lângă majoritatea formată din chinezi han,există hui şi mongoli, dar
şi alţi membri ai minorităţilor care trăiesc la Beijing.

După 1949 la Beijing s-au dezvoltat rapid ramuri industriale
moderne.Oraşul are acum o gamă largă de industrii cum ar fi
prelucrarea fierului şi oţelului, industria cimentului, a substanţelor
chimice, a produselor electronice, textilelor, petrochimica,a
motoarelor de autovehicule, alimentară, a maşinilor de construcţii,
mineritului şi agriculturii.Beijingul este de peste 2000 de ani unul
dintre principalele centre de tipărire şi editare.Oraşul exporta
produse meşteşugăreşti tradiţionale,cum ar fi covoare şi carpete,
porţelan şi articole din porţelan, cele sculptate în fildeş sau jad,
dar şi cloisonné - obiecte decorate cu emailuri.

eh
aici e locul unde a avut loc olimpiada din 2008